Știfturile cu arc sunt utilizate în multe ansambluri diferite dintr-o varietate de motive: pentru a servi ca știfturi și osii de balama, pentru a alinia componente sau pur și simplu pentru a fixa mai multe componente împreună.Știfturile elastice sunt formate prin rularea și configurarea unei benzi metalice într-o formă cilindrică care permite compresia radială și recuperarea.Când sunt implementate corect, știfturile cu arc asigură îmbinări fiabile și robuste, cu o reținere excelentă.
În timpul instalării, știfturile cu arc se comprimă și se conformează cu orificiul gazdă mai mic.Ştiftul comprimat exercită apoi forţă radială spre exterior împotriva peretelui găurii.Reținerea este asigurată prin compresie și frecarea rezultată între știft și peretele găurii.Din acest motiv, contactul suprafeței dintre știft și gaură este critic.
Creșterea tensiunii radiale și/sau a suprafeței de contact poate optimiza retenția.Un știft mai mare și mai greu va prezenta o flexibilitate redusă și, ca urmare, sarcina arcului instalată sau solicitarea radială va fi mai mare.Știfturile cu arc spiralat sunt excepția de la această regulă, deoarece sunt disponibili în mai multe sarcini (ușoare, standard și grele) pentru a oferi o gamă mai mare de rezistență și flexibilitate într-un anumit diametru.
Există o relație liniară între frecare/retenție și lungimea de cuplare a unui știft cu arc într-o gaură.Prin urmare, creșterea lungimii știftului și a suprafeței de contact care rezultă între știft și orificiul gazdă va avea ca rezultat o retenție mai mare.Deoarece nu există reținere la capătul știftului din cauza teșiturii, este important să se țină cont de lungimea teșitului atunci când se calculează lungimea de cuplare.În niciun moment, teșirea bolțului nu ar trebui să fie amplasată în planul de forfecare dintre găurile de împerechere, deoarece acest lucru poate duce la translația forței tangențiale în forță axială care poate contribui la „mersul” sau mișcarea bolțului departe de planul de forfecare până când forța este neutralizată.Pentru a evita acest scenariu, se recomandă ca capătul știftului să elibereze planul de forfecare cu un diametru de știft sau mai mult.Această condiție poate fi cauzată și de găurile conice care pot traduce în mod similar forța tangențială în mișcare spre exterior.Ca atare, se recomandă ca găurile fără conicitate să fie implementate, iar dacă este necesară conicitatea, acestea rămân sub 1° incluse.
Știfturile arc vor recupera o parte din diametrul lor preinstalat oriunde nu sunt susținute de materialul gazdă.În aplicațiile de aliniere, știftul cu arc ar trebui să fie introdus 60% din lungimea totală a știftului în orificiul inițial pentru a-și fixa permanent poziția și a controla diametrul capătului proeminent.În aplicațiile cu balamale cu fixare liberă, știftul ar trebui să rămână în elementele exterioare, cu condiția ca lățimea fiecăreia dintre aceste locații să fie mai mare sau egală cu 1,5x diametrul știftului.Dacă acest ghid nu este satisfăcut, menținerea știftului în componenta centrală poate fi prudentă.Balamalele cu fixare prin frecare necesită ca toate componentele balamalei să fie pregătite cu găuri potrivite și ca fiecare componentă, indiferent de numărul de segmente de balama, să maximizeze angajarea cu știftul.
Ora postării: 11-ian-2022